Ieri am reusit dupa foarte mult timp sa mergem sa vedem un film, doar noi doi. It was a great movie in the right theater. Trebuie sa repetam treaba asta. Poate la Mr. May?

Cam astea ar fi coordonatele pe care si le-a ales bebelacu. Nasterea acasa a fost un carusel! Si fain a fost! Ne gîndeam ce cool e si ce bine e sa nasti fara un pluton de asistente care se perinda in mod regulat si par ocupate facind tot felul de masuratori mai mult sa mai putin necesare.

De 2 “valuri” a fost nevoie ca sa se nasca bebelacu. Dar sa incep unde am ramas…

16:00-17:00 Incep sa vina “valurile” cu o intensitate mai mare si la un interval destul de regulat de 4 minute. Lili pe mingea rosie si eu in genunchi linga ea – îmbratisati, pluteam pe o mare destul de involburata si spargeam fiecare val împreuna cintind “Twinkle twinkle little star”. BTW melodia asta e super impartita pentru a avea o respiratie controlata. In pauze mai citeam una alta din Hypnobirth book, faceam sandwichuri, aduceam apa…

17:00-19:00 We are on the next level. “Valurile” sint acum serioase, o sa vina si hebama sa ne confirme ca bebelacu e ok. Dupa un timp Lili intra in vana cu apa calda unde a continuat sa treaca prin fiecare val – unele cu bun simt, altele mai pline de amplitudine. Comprese cu apa rece pe frunte, o vitamina care nu a vrut sa stea a iesit repede si degraba pe unde a intrat – semn bun zice hebama “se pregateste corpul pt. nastere – se goleste”. In vana “Twinkle twinkle little star” se transforma într-un sunet de calugar budist care face sa tremure tot in jur. E minunat – instinctiv – Lili continua foloseasca contractia uterului intr-o relaxare a celorlati muschi. Inainte de ora 19:00 are loc un dialog intre Lili si bebelac – unde se vorbesc ei doi sa mearga mai departe.

19:00 Sus pe vîrful muntelui calare pe hockerul de nastere si cu mine in spate, Lili a tastat capul bebelacului. Nu mai e mult si vine, zice moasa, dupa ce îi masoara bataile inimii. Dupa 2 “valuri” mari de tot, se naste bebelacu’! Nu tu etape – sa iasa capul, apoi umarul apoi… apoi… cum a fost la Iris, de exemplu. Ci pur si simplu.. 123 Meins!

19:20 Bebelacu’ s-a nascut! Are cordonul ombilical infasurat de doua ori in jurul gîtului si o dat sub bratz. Moasa jongleaza repede cu el si desface cordonul dupa care îl pune usor pe pieptul lu’ Lili! Momentul e fantastic – trec prin mine toti fiorii pe care un om poate sa-i simta. Lili la fel – cel putin asa simt eu. Proaspat nascut, la piept el începe sa se catzere incet si sa caute sfîrcul. Il gaseste – dupa ce Lili apuca sa se intinda in pat si e liniste. Se aude doar cum suge si respira cu nasul plin.

19:20-22:00 Placenta se lasa asteptata. Moasele – ca acum a venit pe linga Sabine si Kathy – sint cîta stresate ca nu vine placenta. S-a incercat cu acupunctura, cu extract de tabaskus (sau ceva asemanator) pina la urma s-au decis sa mai incerce cu oxitocina. Dupa vreo doua ore de peer-to-peer si pt. ca placenta nu venea, Lili a hotarit sa taiem cordonul ombilical, ca sa poata avea mai mare libertate de miscare si a putea face ceea ce trebuie facut sa iasa placenta. Asa ca înarmat cu foarfeca… sau cum îi spune… am taiat usor cordonul ombilical. Dupa, in timp ce Lili trecea iar prin “valuri” mai mari si mai mici, eu ma plimbam cu bebelacu’ in bratze – care era foarte împacat cu el – dormea.

Ieri seara (in Reit im Winkl), a fost o seara cu aer calduros si umed, cu multe fulgere si tunete puternice, dar putina ploaie. Am mîncat la GC House si apoi ne-am bagat toti in pat (Iris cu Lili si eu singur pe patul de copii – pt. ca domnisoara nu a vrut sa doarma singura).

Putin inainte de miezul noptii am auzit-o pe Lili cum se da jos din pat si merge incet spre baie. M-am trezit, mi-a spus ca se intimpla ceva. Am mers impreuna la baie unde am observat ce se intimplase. “S-a rupt apa” si in urmatoarea secunda Adrenaline kicks in!

Ce facem? Mergem acasa? La clinica? Sunam hebamma – sms si apoi telefon. Lili foarte calma, eu total opusul ei… strîng repede cosmeticalele de prin baie si ce mai statea prin camera, cautam haine de drum si pregatesc bagajele sa le duc la masina. Prin hotel la receptie bezna-de-bezna. Trebuie sa ajung cu bagajele la masina… merg in garaj – deschid usa si ma uit dupa o modalitate sa deschid garajul de afara… nimic – nici un device… ma intorc la lift si urc pe scari doua nivele pina la parter unde gasesc o usa neincuiata care dadea direct la parcarea din fata hotelului. Minunat!

Ma intorc in camera – sun la Oli sa-i dau cheile de la camera si sa faca el checkout-ul. “Hallo Oli! Schläfst Du?” – “Ja”… apoi am explicat ce si cum. Am înhatzat Bubuca din pat si incet incet am mers toti trei spre lift – am lasat cheile – si apoi pe scari un etaj pina la usa neîncuiata si apoi in masina.

Pe drum am încercat sa merg cit mai usor – desi creieru’ zicea sa push the pedal to the metal… anyway… cred totusi ca am reusit sa merg relativ calm. Ne-a trecut prin cap inca o data ce mai trebuia pregatit: gheata, pat, cuptor, Kindersitz, dezghetzat pui de supa…

Am ajuns acasa destul de repede – si contractiile neregulate au venit si ele. Diverse intensitati. In timp ce ne-am apucat de terminat treaba am pus sa ne instruiasca CD-ul din Hypnobirthing. Cred ca era loc de mai bine in ceea ce priveste vocea lu’ tanti care încerca sa induca o stare de meditatie. Dupa un timp la un pipi mic Lili a observat ca e cam “multisor” singe proaspat. Asta s-a repetat de vreo trei ori dupa care Lili a schimbat SMS-uri cu Eva, care a aparut la noi in miezul noptii sa ne linisteasca.

14:12 2012-06-30
Acum dupa un dus, contractiile sint inca neregulate si de intesitate medie… cred. Bebelacu’ e bine – bataile inimii au fost din nou auzite folosind “the magic device” al hebammei. Se misca mai putin, probabil pt. ca nu mai are asa de mult loc si fruchtwasser.

Supa de pui e pe foc – mai sta un pic si e gata. Cumparaturile le-a facut Eva. Si Iris merge cu Elisa si mama ei la un “natürlicher Becken” (probabil o baltoaca plina de tzîntzari… or something alike) undeva linga Glonn. Jocul cu asteptarea si rabdarea continua.