Cum spuneam, toti trei in mansarda, canta ceva din Cafe del Mar. Schimb registrul, trecem pe lautari vechi, Stereophonics, apoi canta Luz Casal – Un ano de amor, dau mai tare. Proteste zgomotoase.

– Mamaaaaaaaaa, e prea tare, ma dor urechile! se aude mormaind dintre muntii de haine pentru papusi astazi primite de la Bibi.
– Numa’ melodia asta si dau mai incet.

Se termina, dau sa revin la setarile initiale.

– Ah, mama, lasa asa, mai pune niste muzica din asta de casatorie!

Io cu ta-su ne uitam stramb unul la celalalt si chicotim pe infundate. Luz canta mai departe iar ea, cu spatele la noi, se batzaia pe muzica avand in maini doua papusi care se sarutau patimas. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! E PREA DEVREME sa dam piept cu chestii din astea romantoase. We are NOT ready! (Well, nu cred ca vom fi vreodata.)

To do: de-acum ne uitam la filme numa’ dupa ce adoarme. De pupat, asemenea. Si ascultam de la Rammstein in sus.