Breaker of chains and mother of dragons

Azi am constatat ca incep sa fiu fata care mi-ar fi placut sa fiu… ca chains can be broken and it can feel so good! And I haven’t even started! Not a bad feeling…

Ne-am fi putut opri la breaker of chains, dar partea cu mother of dragons e si ea importanta! Le pot face in continuare pe toate… dar de data asta un pic altfel, intr-un mod asumat. Pentru ca da, e tare tare fain sa fiu, printre altele, mama lor. E lumina si cald. Life it’s good.

Somewhere only we know

I feel again. Adica da… highs and lows, but I feel again, printre picaturi. Dupa amorteala, numbness, stana de piatra care am fost in ultimul timp, I feel again. Therapy is not bad. Nu, nu-l apuci pe Dumnezeu de-un picior, dar te poti reintalni cu tine. Ceea ce poate fi o surpriza extrem de placuta. Constat ca imi place de mine. Si ce descopar. I’m not that bad. Si nesigurantele si intrebarile isi gasesc explicatii si raspunsuri si am tot felul de epifanii si e tare tare cool. Am inceput sa visez iar, sa fac planuri si sa am incredere. Not that much incat sa-mi dau voie sa cad, sa let go, sa ma las prinsa. Nope. Inca am nevoie sa fiu pe picioarele mele. Dar accept sprijin si faptul ca am nevoie de el si e ok sa-l primesc, ceea ce e nemaintalnit pana acum. V. e absolut senzationala. A fost atat de usor, a aparut, pur si simplu, de nicaieri. Si acum, dupa batranelul care m-a trimis in locul potrivit la momentul potrivit am trecut la urmatoarea etapa, cu cineva mai rafinat, mai putin blunt, cineva care imi ofera cadrul de care am nevoie sa las garda din ce in ce mai jos in continuare. Insotita de V., ca in ultimele saptamani.

Am aflat, printre altele, ca o betie din cand in cand e mai sanatoasa decat cate un pahar de vin seara, in mod regulat. Joy vs. numbing. Azi e seara aia, once in a while. Am mai descoperit ca in ta’su se ascunde un pragmatic, care ar fi in stare sa vanda tot, sa inchida pravalia si cu valiza sub brat sa zboare in insule pentru un dolce far niente de cateva luni, doar ca sa fim ok.

Pisi chiar ea a dezgropat iPodul meu vechi, care inca avea muzica din 2007 pe el, turmoil times. We see things as we are. Si asculta, asculta si e, hold on, placut surprinsa! Ne-a povestit intr-o zi ca a discutat cu colegele de SOL despre parinti si concluzia unanima a fost ca ea ca are parinti cool. A fost tare cald in suflet atunci, sa vad ca e happy cu familia ei. A noastra.

Azi ne-am intors la soundtrackul vechi al zilelor tinere, ne-am uitat la poze vechi, de cand erau ei mici si noi tineri, si la videoclipuri, la Lullaby, November Rain si Don’t Cry, la Thriller si Purple Rain. Si-am ascultat Keane. Closing the loop, de pe iPodul vechi. Si de pe insula noastra…

Oh, simple thing, where have you gone?
I’m getting old and I need something to rely on
So, tell me when you’re gonna let me in
I’m getting tired and I need somewhere to begin
And if you have a minute, why don’t we go?
Talk about it somewhere only we know
This could be the end of everything
So,…

The day the music came back

Here’s to the ones who dream,
Foolish as they may seem
Here’s to the hearts that ache
Here’s to the mess we make…

She told me
“A bit of madness is key
To give us new colors to see
Who knows where it will lead us?
And that’s why they need us”,

So bring on the rebels
The ripples from pebbles
The painters, and poets, and plays…

La la land… Azi, dupa multa vreme, a cantat din nou… Muzica principesei. Full of memories, full of promises, full of hope… bring on the painters, and poets, and plays…

Cocoon

As known as Die Suscher Glocke :). Un cuib intre munti inalti, acolo unde Susasca si Innul se intalnesc si curg mai departe impreuna… file de poveste impletite intr-un viitor ce pare limpede si usor, curgand peste pietre mai mari sau mai mici, spaland tot within and without, mostly the numbness…

Frau Z. Oglinda de aici… O poloneza engadinizata, the gate keeper. According to V. se pune intrebarea cine vorbeste si cine asculta cand alunecam in Kaffeekr√§nzchen-ul din fiecare luni, miercuri si vineri. A cui e terapia?

He. Swiss. In jur de 55 de ani, conduce personalul clinic dintr-un camin de batrani. Are trei fete, mijlocia cu autism. He. nu se poate bucura. Parca are un capac peste borcanul cu bucurie si oricat ar incerca sa-l desfaca, nu reuseste.

Ang. Swiss. In jur de 50 de ani. Family issues. O fata de 18 ani, cu sindrom de stress post-traumatic in urma unei agresiuni sexuale. Un copil care refuza orice terapie, se taie si se drogheaza. Neputinta si vinovatie, nevoie de ajutor in a le depasi.

J.W. Swiss, around 50 as well. Seful administratiei cantonului Thurgau. Divorced. Doi copii. Perfect soft skills. Too human pentru pozitia pe care o are.

Re. Swiss. Burned out. Un om care se cauta pe sine prea incrancenat pentru a se gasi… Se ascunde in spatele copilului interior descoperit de curand, care lupta pentru atentie cu intensitatea a 48 de ani in care a stat in transee pe burta, tinandu-si respiratia, asteptand… Un om care inca nu se simte pregatit sa creasca. Cei doi baieti ai lui par mai maturi decat el.

Jas. 48. Parfumiera. O croata refugiata acum 30 de ani in Elvetia, la inceputul razboaielor din fosta Jugoslavie. A rebel without a cause. A continuat sa se tatueze si sa mearga cu motocicleta si dupa ce sotul ei a murit intr-un accident de motocicleta cu 10 ani in urma. 2 baieti mari care au tinut-o in viata dupa ce si-a pierdut jumatatea. Nu si-a permis doliul atunci, incercand sa fie o stanca pentru copiii ei. Acum isi da voie sa-si planga omul si cei zece ani insingurati.

Ka. 40. German. De 12 ani in Elvetia. Alone. Mourning. Ka. si-a pierdut brusc jumatatea, pe T., atunci cand intr-o drumetie impreuna pe munte T. a alunecat intr-un moment de neatentie si s-a prabusit in gol. Sub ochii ei. Umbland printre lucrurile lui dupa ce s-a dus, a gasit ascuns un moment dintr-un viitor care n-a mai venit, o parte din sufletul lui pitita intr-o cutie de lemn si invelita in jurul unui inel. Pain and joy.

J.S. Ein Ossi. Fermier, iubitor de natura, capre, cai, dar mai ales de magari. De 15 ani in Elvetia. A condus o ferma “terapeutica”, fiind angajat al unei fundatii care se ocupa cu terapia ocupationala a adultilor cu forme extreme de autism. Epuizat, cocarjat sub povara asteptarilor fundatiei, a rudelor pacientilor si a nevestei elvetiene. No kids. Mourning. In iarna asta, cand prietenul lui cel mai bun n-a ajuns acasa la timp, J. a plecat sa-l caute impreuna cu copiii prietenului. L-au gasit zdrobit in masina facut armonica dupa ce s-a prabusit intr-o prapastie, foarte probabil derapand pe un drum de munte necuratat de zapada proaspta ninsa.

Ri. Swiss, 60. Conduce o firma de constructii. Are un simt al responsabilitatii pe care rar l-am intalnit pana acum. Empatic, sensibil, cu o grija exacerbata pentru cei din jur, angajati, familie… Nu si pentru el.

Att. Around 45. Ungur nascut si crescut in Elvetia. Arhitect si saman. Un om ca un nor alb si pufos, de vreme buna. Mood swinger. In preajma lui, toti suntem mai calmi, mai usori. E ca si cum ne-ar infasura cineva in matase si ne-ar lasa sa plutim. Epuizat atat fizic, cat si emotional. Dutch girlfriend, one stepdaughter, acceptance issues.

…si eu. Burning for a very long time. Pana am si m-am ars.

Un grup de zece oameni care invata impreuna sa incetineasca, sa fie un pic mai blanzi cu ei insisi si, de ce nu, sa se iubeasca incet incet pentru ce sunt si sa se ierte pentru ca nu (mai) sunt ce si-au imaginat ca ar trebui sa fie.

Un grup de cinci (ultimii cinci din lista de mai sus) oameni care si-au dat voie sa se vada vulnerabili, cu sufletele goale in palme. A support group cu potential. Cinci oameni care au cantat si dansat in multe seri in jurul focurilor din camin si din padure, s-au duelat in piscina cu “taitei” din burete, au ras si au plans impreuna uitandu-se la filme sau la povestile lor… cinci tovarasi de drum. Cinci prieteni.

Life is good.

First impressions

Usor atunci cand dai nas in nas cu “noul” e sa nu ai asteptari. In felul asta nu-s nici dezamagiri, nici deziluzii, nici nimic… ci doar surprize, de obicei not that bad. Cum ar fi locurile si oamenii de actualitate. Simplitate, liniste, munti inalti si cer albastru, paduri, creste albe, lacuri inghetate, posibilitatea solitudinii atunci cand simt nevoia, foc in semineu cu povesti sau in tacere, privacy, pampering – a lot of pampering, sauna si spa, aromaterapie, acupunctura, masaje, fizioterapie, Qi Gong, sport, personal training, meditation, nordic walking, water shiatsu, hiking, plimbari dimineata si cand mai are fiecare chef, terapie prin arta, muzica si dans, individuala si de grup… blandete, cocoloseala intensiva pentru diversi high functioning individuals prabusiti sub greutatea mai mica sau mai mare a propriilor povesti.

Unii dintre ei au venit aici sperand ca vor reusi sa fie din nou cei ce au fost, altii se vor schimbati radical, unii (se) ascund, altii (se) cauta, nici ei nu stiu prea bine… Unii vor o pauza, un sfarsit, altii un nou inceput, unii vor sa planga, alti sa se opreasca din plans, unii vor sa adoarma, altii sa se trezeasca…

Se infiripa relatii, dare I say poate chiar prietenii in coconul asta rupt de lume, on common ground, legati oarecum prin intamplarile care i-au adus aici. Burnouts, oameni care traiesc intens si functioneaza excelent sub presiune sau pentru ca “trebuie”, perfectionisti, oameni care au pierdut pe cineva drag si oameni care se simt responsabili pentru altii cu nevoi mai mult sau mai putin speciale, oameni care jongleaza joburi sau situatii de familie care cer rezerve inepuizabile de energie, timp, empatie, dedicare, creativitate… Oameni care au obosit. Storsi de vlaga, de vise, de viata…

Umbre. Care incet incet prind viata, cateodata la ore fixe, in restaurantul de fite, cand isi zumzaie intens zilele, cateodata in grupuri mici si momente neasteptate, cand ceea ce se intampla in jurul lor atinge corzi crezute demult rupte…