Well, au trecut deja doua saptamani in care am mers unde ne-a purtat vantul si unde-a fost cald… No shit, in saptamana care vine, la fel ca in cele trecute, ne vom orienta doar dupa starea vremii. Escape the cold, that’s the motto. Am bantuit prin Germania, Austria, Elvetia, Italia, Franta si Monaco, pe margini de lac, la Bodensee, Lago Maggiore, Lugano, Como si apoi la tarm de mare, pe riviera florilor si pe coasta de azur – am cautat locuri salbatice, plaje pustii, strazi inguste, liniste. Azi – back in town, o scurta pauza sa-l “abordam” pe ta’su si apoi on the road, again, inca o saptamana. Mi-as fi dorit s-o luam spre nord de data asta, asa cum mi-am inchiput, spre Vlissingen si Dunkerque. Dar se anunta vreme rea, probabil ne vom indrepta spre sud… We’ll see. As always, wind in my hair….
Nicole s-a dovedit a fi o mare dezamagire si vacanta noastra una plina de peripetii, insa am recuperat pe alte parti si overall, zilele de pana acum ne-au depasit inchipuirile. Irisul a crescut brusc, ta’su ne-a gratulat cu “unde-i copilul meu?”. Spune lucrurilor pe nume in vorbe simple si ne invata in fiecare zi sa vedem lumea cu ochi limpezi, inca nevaluriti de compromisuri. Am ras mult, mult si galagios, am mancat scoici si am baut vin alb si rece, am vorbit si am desenat pana tarziu in fiecare noapte, incercand sa pansam sufletul zgariat al Evei. Am zgandarat rani vechi, oarecum sperand ca un val de sange proaspat le va cicatriza si inchide pentru totdeauna. Easier said than done.
Am analizat chimia dintre noi si ceilalti, incercand sa desprindem ceva din incalceala de sentimente care ne bantuie, fara prea mare succes insa. Am visat mult si colorat in fiecare noapte, am experimentat situatii hilare, orchestrate magistral de oameni manati de presupuneri gresite. Am lasat in urma mai bine de 2000 km. Am purtat coroane aurii mai tot drumul, am ajuns uneori in alte locuri decat am gandit, am cantat cu ferestrele deschise si ne-am scuturat de ras la reactiile celorlalti participanti la trafic.
Am dospit incredere in noi sub caldura indraznelii nascute pe neasteptate in situatii fara de speranta si a sentimentului ca suntem de neoprit. Am invatat, din nou, atat de mult…
