I feel again. Adica da… highs and lows, but I feel again, printre picaturi. Dupa amorteala, numbness, stana de piatra care am fost in ultimul timp, I feel again. Therapy is not bad. Nu, nu-l apuci pe Dumnezeu de-un picior, dar te poti reintalni cu tine. Ceea ce poate fi o surpriza extrem de placuta. Constat ca imi place de mine. Si ce descopar. I’m not that bad. Si nesigurantele si intrebarile isi gasesc explicatii si raspunsuri si am tot felul de epifanii si e tare tare cool. Am inceput sa visez iar, sa fac planuri si sa am incredere. Not that much incat sa-mi dau voie sa cad, sa let go, sa ma las prinsa. Nope. Inca am nevoie sa fiu pe picioarele mele. Dar accept sprijin si faptul ca am nevoie de el si e ok sa-l primesc, ceea ce e nemaintalnit pana acum. V. e absolut senzationala. A fost atat de usor, a aparut, pur si simplu, de nicaieri. Si acum, dupa batranelul care m-a trimis in locul potrivit la momentul potrivit am trecut la urmatoarea etapa, cu cineva mai rafinat, mai putin blunt, cineva care imi ofera cadrul de care am nevoie sa las garda din ce in ce mai jos in continuare. Insotita de V., ca in ultimele saptamani.

Am aflat, printre altele, ca o betie din cand in cand e mai sanatoasa decat cate un pahar de vin seara, in mod regulat. Joy vs. numbing. Azi e seara aia, once in a while. Am mai descoperit ca in ta’su se ascunde un pragmatic, care ar fi in stare sa vanda tot, sa inchida pravalia si cu valiza sub brat sa zboare in insule pentru un dolce far niente de cateva luni, doar ca sa fim ok.

Pisi chiar ea a dezgropat iPodul meu vechi, care inca avea muzica din 2007 pe el, turmoil times. We see things as we are. Si asculta, asculta si e, hold on, placut surprinsa! Ne-a povestit intr-o zi ca a discutat cu colegele de SOL despre parinti si concluzia unanima a fost ca ea ca are parinti cool. A fost tare cald in suflet atunci, sa vad ca e happy cu familia ei. A noastra.

Azi ne-am intors la soundtrackul vechi al zilelor tinere, ne-am uitat la poze vechi, de cand erau ei mici si noi tineri, si la videoclipuri, la Lullaby, November Rain si Don’t Cry, la Thriller si Purple Rain. Si-am ascultat Keane. Closing the loop, de pe iPodul vechi. Si de pe insula noastra…

Oh, simple thing, where have you gone?
I’m getting old and I need something to rely on
So, tell me when you’re gonna let me in
I’m getting tired and I need somewhere to begin
And if you have a minute, why don’t we go?
Talk about it somewhere only we know
This could be the end of everything
So,…