Usor atunci cand dai nas in nas cu “noul” e sa nu ai asteptari. In felul asta nu-s nici dezamagiri, nici deziluzii, nici nimic… ci doar surprize, de obicei not that bad. Cum ar fi locurile si oamenii de actualitate. Simplitate, liniste, munti inalti si cer albastru, paduri, creste albe, lacuri inghetate, posibilitatea solitudinii atunci cand simt nevoia, foc in semineu cu povesti sau in tacere, privacy, pampering – a lot of pampering, sauna si spa, aromaterapie, acupunctura, masaje, fizioterapie, Qi Gong, sport, personal training, meditation, nordic walking, water shiatsu, hiking, plimbari dimineata si cand mai are fiecare chef, terapie prin arta, muzica si dans, individuala si de grup… blandete, cocoloseala intensiva pentru diversi high functioning individuals prabusiti sub greutatea mai mica sau mai mare a propriilor povesti.

Unii dintre ei au venit aici sperand ca vor reusi sa fie din nou cei ce au fost, altii se vor schimbati radical, unii (se) ascund, altii (se) cauta, nici ei nu stiu prea bine… Unii vor o pauza, un sfarsit, altii un nou inceput, unii vor sa planga, alti sa se opreasca din plans, unii vor sa adoarma, altii sa se trezeasca…

Se infiripa relatii, dare I say poate chiar prietenii in coconul asta rupt de lume, on common ground, legati oarecum prin intamplarile care i-au adus aici. Burnouts, oameni care traiesc intens si functioneaza excelent sub presiune sau pentru ca “trebuie”, perfectionisti, oameni care au pierdut pe cineva drag si oameni care se simt responsabili pentru altii cu nevoi mai mult sau mai putin speciale, oameni care jongleaza joburi sau situatii de familie care cer rezerve inepuizabile de energie, timp, empatie, dedicare, creativitate… Oameni care au obosit. Storsi de vlaga, de vise, de viata…

Umbre. Care incet incet prind viata, cateodata la ore fixe, in restaurantul de fite, cand isi zumzaie intens zilele, cateodata in grupuri mici si momente neasteptate, cand ceea ce se intampla in jurul lor atinge corzi crezute demult rupte…