Unul din lucrurile care mi se lipeste de suflet ca timbrul de scrisoare e urmaritul viselor atunci cand ele se intampla… sa-l am langa mine, cu o mana dupa talia mea, sa-i simt respiratia in curbura gatului si sa vad de aproape cum i se schimba expresia fetei in timp ce viseaza – priceless! Aseara ne uitam amandoi uimiti la visele invadatorului dintre noi. Indeed, aceeasi concluzie ca intotdeauna cand ne oprim din goana si ne uitam cu atentie in jur. La prunci. Life is good si noi uneori prea coplesiti ca sa ne aducem aminte de asta…