Dupa o pauza atat de lunga, acum ca mi-am reactivat ternul de joaca, orice partz a capatat o importanta colosala si pare demn de mentionat la catastif.

I. are un coleg de clasa in vizita, tocmai a sosit acum cateva minute. E pentru prima oara la noi si am senzatia ca nu-i de multa vreme in gratiile demoazelei, cel putin nu prea i-a fost pomenit numele pana acum. Inainte sa ajunga individul, madame se tot foia de pe un picior pe altul, fugea la geam, apoi mi se cocotza pe genunchi…

– Esti emotionata?
– Un pic…
– Hmmmnnn… Iti place de N.?
– Un pic…
– E un gentleman?
– Un pic… E nett…

Ce ti-e si cu picul asta…

A ajuns individul…

– Wollt Ihr etwas trinken? Knabbern?

Se uita la mine timid si cu juma’ de gura zice:

– Ich habe jetzt kein Hunger oder Durst.

Si o zbughesc amandoi pe scari… Dupa cateva minute o aud cum ii ciripeste ca o pasarica din referatul despre ciocolata facut anul trecut, al carui poster e lipit pe un perete in camera ei:

– …also 95 Prozent der Schokolade…

Si candidatul o asculta rabdator… Jeeze, this is weird!

Later edit: canta amandoi Du errinerst mich an Liebe…

I-am intrerupt :D c-o limonada si fructe. Wtf!