Happines is…

You meet thousands of people and none of them really touches you.. And then you meet that one person and your life is changed. Forever.

Asa se termina un siropel de film pe care tocmai l-am vazut la tembelizor, nimic extraordinar, aceeasi tema exploatata si in alte variatiuni, ea bolnava, el inima salbatica pana cand se intalnesc si se iubesc la nemurire…

Junele a dormit pasnic in bratele mele tot timpul si cand s-a terminat filmul cu replica de mai sus, m-am uitat la el cu toata fericirea lumii in suflet… Adevarat. Intotdeauna exista acel cineva care se face raspantie si ne schimba drumul. Pentru totdeauna, cu buna stiinta sau din intamplare… poate nu asa cum parea intr-o vreme sau cum ne-am inchipuit, insa, daca avem noroc, in bine… asa, cat sa cuprindem toata fericirea lumii in suflet…

Fericirea e atunci cand el imi arata gingiile intr-un zambet larg in timp ce se uita in ochii mei de parca am fi ultimii doi oameni de pe pamant, cand ne plimbam toti patru pe coclauri cu el atarnat la pieptul meu si cu ea tinandu-ma de mana, fericirea e atunci cand pentru cateva clipe uitam de nesomn, de treaba, de boli, de bani, de griji, de unghiile nefacute si rufele din pivnita, de prostia si superficialitatea de care dam la tot pasul – dar care ajuta sa ne cernem de legaturi impovaratoare investite cu mult mai multa importanta decat aveau, fericirea vine din faptul ca-i stiu sanatosi, cand in jurul nostru sunt povesti triste la tot pasul, fericirea vine din faprul ca apuc sa-mi dau seama ca nu stiu ce mi-as mai putea dori… Poate doar timp, s-o tin in loc…

Life as we know it… with Tom

Iata din nou un post inlacrimat, nascut dintr-un preaplin de hormoni care nu-i asa, ne imping in ultimul timp catre tot felul de intreprinderi mai mult sau mai putin rationale.

So, ce-am mai facut, ce-am mai facut… cuibarim la greu, recuperam de pe la prieteni mobilele de bebeluc din vremea principesei pentru a le reconditiona spre folosul mai nou numitului Bocanila (aka Felix, Max, Finn si alte cateva sugestii, ca doar m-am plans de lipsa lor. Acu’ am de nu stiu ce sa fac cu ele :D).

Si am facut o noua fixatie pentru cuvantul plan :D. De unde pana acum eram “merem cu valul si cand nu ne place ne-ntoarcem contra lui”, acum m-a lovit treaba asta cu planul. Tre’ sa facem un plan sa nu mai cheltuim ca nebunii pe tot felul de prostii!

Ah si da, sub imperiul mormonilor si al unor dorinte demult reprimate am trecut la urmatorul pas din imaginea familiei de revista, si anume catzelul. Ah, da, si uite-asa de sambata avem un nou colocatar pe nume Tom. Are 2,5 ani si l-am adoptat de la o asociatie de protectia animalelor unde a fost abandonat de prima lui familie. Tom e un pistruiat bine crescut si dragalas nevoie mare, dornic de guguleli, de eventura, mare alergator si empatic fara margini… so da, again, Bilderbuch ;).