Stau foarte foarte prost la rezolutii. De obicei nu le iau, nu-mi propun chestii marete de viitor, pentru ca nu ma descurc bine sub presiune. Adica functionez, deliver la timp, calitate buna, dar fara suflet, fara scanteie. Ca orice lucru facut ca “trebuie”.

Insa acum chiar “trebuie” sa ma adun si sa scriu. Pentru ca viata noastra, cu ups and downs si bucurii si drame, la fel ca toate celelalte vieti, e totusi extraordinara si nu vreau sa se piarda fara urma. Sigur ca in noi, in prunci, in prieteni raman amintirile momentelor petrecute impreuna, raman fotografii, trairi… dar nu e la fel ca atunci cand citesti, negru pe alb, ce au mai spus, ce au mai facut, ce au mai simtit fabuloasele personaje ale existentei noastre. Pe masura ce onlineul a pus stapanire pe oameni, am abandonat locul asta (fara sa-mi propun constient) si am lasat wonderlandul documentat doar in fotografii, fara cuvinte. Acum, ca onlineul e o jungla deasa si nici naiba nu mai scurma dupa bloguri obscure, as vrea sa ma intorc si sa ne mai povestesc aici. Pentru noi, pentru parintii nostri si mana de prieteni dragi care din cand in cand mai dau pe-aici.

Asadar, asa cum am mai facut si in alte dati (da, da, ma duc sa-mi fie rusine ca nu m-am tinut de cuvant), imi propun sa scriu mai  mult. Eventual chiar sa scurm intre poze mai vechi si sa pun retroactiv in cuvinte povestile lor.

Uite, de exemplu calatoriile ultimului an:  Olanda si Amsterdam, UK cu Surrey si Londra, am vizitat Harry Potter Studios cu Iris intr-un minunat mother/daughter escape, am batut la picior niste munti (e drept, nu la fel de multi ca in alte veri) si cu barca niste lacuri, am baut vin in Vevey si-am ascultat trubaduri moderni in Montreux, am fost din nou, dupa zece ani de pauza in Barcelona si pe Costa Brava, am explorat Isla Bonita – La Palma, un mic paradis in Canare, am trecut oceanul pentru prima oara in formatie de patru si am hoinarit prin New York, Washington DC, Philadelphia si Amish (Lancaster) county in Pennsylvania, am mers pe urmele papilor din Avignon, am drumetit prin Pirineii francezi si aragonezi, ne-am amestecat cu lumea posh din Biarritz doar ca sa evadam de acolo catre San Sebastian, paradisul gurmanzilor iubitori de pintxos, am petrecut o seara in Vichy, am exporat in viteza sud-vestul Teutoniei – Schwäbische Alb, Schwarzwald si Konstanz, am fost la cascadele Rinului… In toate locurile astea am lasat cate o particica din noi si am umplut spatiul ramas cu povesti de spus nepotilor, in seri de iarna, la gura sobei.

Rezolutii deci. Sa scriu! Asa sa-mi ajute inspiratul spirit al penei!