Te uita cum ninge decembre…

…cum chiciura da in fiecare dimineata lumea prin zahar pudra, cum viata merge inainte, in ritmul ei si fara mine, care cu mult prea multa ingamfare ma vad ca pe un ingredient esential al… al cui? Si chiar daca sunt, poate ca “merge si asa”. Whatever, elucubratii de om suferind, ca numa’ cand imi fierb creierii la 40 de grade ma mai opresc din alergat, ma mai uit in jur si mai dau si pe aici.

Cartile anului trecut au fost cele mai pline de imagini si cele mai sarace in text. 

Ieri a fost o astfel de zi, in care tanarul l-a intrebat pe ta’su daca noi suntem casatoriti. A fost dezamagit tare de raspuns, credea ca-s libera, ca m-ar fi luat el de nevasta. Mi-a ciripit la telefon “mama, ich will dich heiraten” de m-am topit, din nou, ca ciocolata la soare si-am iesit un pic din ceata amigdalitei. 

Iese soarele cand intra el pe usa si urla din toti bojocii “Mamaaaaaaaa, saluuuuuuuuut!” Si pentru ca dau prea rar pe acasa, aud asta mult prea rar. Cand ma fac mare vreau sa fiu casnica si mama de 4 copii. Daca ma mai fac mare vreodata. 

Tanara e suava, blajina si dulce, antiteza fortei ce a fost de cand s-a nascut. Daca asta e pubertatea, bring it on, baby! Sa fie pubera pe viata zic! Sau poate e doar linistea dinaintea furtunii?

Oamenii din jur… tot asa. Aia la care nu te astepti te tot intreaba de sanatate si iti ofera din senin ajutor, cand tu n-ai fi indraznit sa ceri niciodata, iar aia carora le-ai dat munti din timpul, energia si sufletul tau in cel mai bun caz iti ureaza un advent frumos (ca de cand ne-am nemtit musai sa ne gratulam si de advent), in cel mai rau caz nici macar nu-si mai aduc aminte cand e ziua ta. 

Copilul din mine (ca doar nici pitzi, nici supermata, nici carierista si nici globetrottera nu se dedau la asemenea actiuni meschine) scoate degetul din buzunar si susura candid un “daca voi nu ma vreti, eu nici atat”.

So, advent frumos!;)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *