Ce-am mai facut, ce-am mai facut… am dat in mintea copiilor, da’ rau de tot. Oameni in toata firea ne-am tavalit ca porcii in balta si am ras cu lacrimi in timp ce copiii nostri ne priveau siderati de pe margine.

Ce-am mai facut… ne-am facut membri ai societatii germane. Asa ne-a spus tanti care ne-a inmanat certificatele: “Ich darf Sie jetzt in unsere Gesellschaft willkommen heißen”… na dann! Dupa ce am iesit cu tzidula, ne-am dus sa bem o cafea si am mancat cate un Breeze, ca niste adevarati baierezi ce suntem. Cliseu mai mare nu exista:).

FB mi-a dezactivat contul pt. ca am pacatuit impotriva policy-ului lor, adica nu aveam cont sub numele meu adevarat. Ntz ntz… Ce-am avut si ce-am pierdut:))).

Am sarbatorit tanarul pirat, care ne-a dat emotii mari in ultima luna, cu vorba lui, si pe tanara domnita, care din toamna va merge la gimnaziu pentru ca, nu-i asa, este cea mai frumoasa si cea mai desteapta si cea mai extraordinara fetita de pe pamant.

Mi-e dor de lume si de creiere expuse si pun deseori sub semnul intrebarii, dupa cum se poate citi in cele nspe posturi precedente, sensul existentei noastre aici si acum. O fi si asta un fel de mid-life crisis. Inca n-am trait iluminarea, daaaaar ne tinem de pasii aia mici pe care i-am pomenit mai devreme. Scale down cat mai mult. Travel light. Multumirea si sentimentul de reusita sunt, in perspectiva mea, in stransa legatura cu impactul asupra lumii din jur, nu cu pozitie, titlu, statut, bani sau headcount. Asta cu headcountul e noua, dar pfui, extrem de importanta pentru unii. Nach dem Motto spune-mi cati omuleti iti raporteaza cu saru’mana ca sa-ti spun cine esti! Avem de dat, ii vrea cineva? :D. Ca io nu vreau decat sa-mi iau rucsacul in spate si sa ma car. For good, si daca nu for good, atunci macar asa, for a little while. Cum s-ar spune, pe cai! Si cine n-are cai, pe maine!