Vegan & raw… most of the time

In timpul sarcinii cu Iris ne-a vizitat o ruda din Italia cu copil febril si gripat, of course ca si eu am fost apoi febrila si gripata, m-am deshidratat, mi-a scazut cantitatea de lichid amniotic, Irisu’ nu s-a mai miscat usor in burta stramta si am tras cateva luni sa revenim pe linia de plutire. Ma gandeam ca de data asta nu mi se va mai intampla asa ceva, ca am sa am grija, ca stiu sa ma feresc de lilieci inconjuratori si de oameni inconstienti.

Daaar, socoteala din targ nu se potriveste cu ce-a de-acasa si uite ca si de data asta s-a gasit cineva care sa ne viziteze si sa-si ascunda “problemutzele”, negandind si neluand deloc in serios consecintele pe care ele le-ar putea avea asupra noastra. Well, si de data asta ne-am “contaminat” si la fel ca prima data, reusim sa ne ridicam incet incet dupa luni de agonie si drumul inca se arata lung…

Insa, ca sa privim partea buna a acestei situatii de rahat, datorita imprejurarilor am fost oarecum “fortati” sa ne reconsideram stilul de viata si sa schimbam oaresce la el, pentru a ne curata si pastra trupurile si sufletele pure, vii, vitale, energice, pentru a fi in pace cu noi si cu lumea din jur, pentru a nu rani si a nu sustine consumul si cresterea industriala de animale.

Mancam de ani buni organic, la fel cosmeticele, detergentii si produsele de curatat tot bio sunt, bibu’, Iris si ta’su au haine de bumbac organic, you get the idea. Dar totusi, nu eram inca acolo unde intuiam ca se poate ajunge.

Asa am ajuns sa renuntam acum cateva luni la carne si lactate, pe care oricum le mancam rar si inainte si sa descoperim o gramada de lucruri minunate cu care ne putem hrani. Semintele de chia, carobul, pulberea de maca, boabele de goji, chufas, semintele de canepa, migdalele in toate formele lor, Gerstenmalz, untul de cocos, de cacao, boabele de cacao raw, hrisca, asta ca nu mai vorbim de alte lucruri pe care le mancam deja sporadic. Am inceput sa mancam mai mult crud, sa inventam si sa combinam in feluri in care nu ne-am fi gandit inainte. Am descoperit gusturile pure, nealterate de prepararea termica… sfecla rosie, conopida, brocoli, dovlecei, ciuperci, toate crude in salate innobilate de seminte de in, susan, canepa, floarea soarelui, dovleac, diverse nuci si fructe uscate… Am descoperit laptele de ovaz, de alac, de migdale. Mancarea a ajuns o sarbatoare si o bucurie, inclusiv pentru copilul pe care noi l-am vazut pana acum ca fiind “selectiv” la mancare, asta ca sa fim draguti. Simtim altfel gusturile, ni s-au curatat nasurile si acum mancarea, iarba si lumea din jur miros altfel… Irisu’ mananca Jelly Bellys din seminte de rodii, ciocolata facuta de ta’su si a invatat sa refuze din cand in cand dulciurile odioase gen napolitane, bomboane, ursuleti de guma oferite de vecini, vanzatori, parinti si profesori binevoitori. Am realizat in sfarsit ca faptul ca a refuzat constant pana acum sa manance branza si lactate o face un copil competent si nu unul mofturos, si ne-am pus in sfarsit intrebarile pe care ar fi trebuit sa ni le punem serios cu ani in urma.

Pielea noastra arata mai bine, e mai fina, mai curata, noi suntem vitali in ciuda lipsei de somn si odihna.

Ta’su a intrat la creatie si vine in fiecare zi cu ceva nou, a nascut budinci extraordinare de chia cu afine, carob, a facut bomboane, ciocolata raw care se topeste in gura si care bate la fund si in ce priveste finetea consistentei si pe cea a gustului ciocolata marilor chocolatieri pe care i-am gustat pana acum.

Pretuim mai mult slow life, simplitatea, miscarea si natura… we’re on the right track… asa simt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.