Numa’ ce-mi cantam fericirile zilele trecute ca m-am si zguduit sanatos la vestea ca a mai plecat un suflet dintre noi.

I can’t deal with death… nu mi-e frica de moartea mea, nici pe departe, cand o fi timpul ma duc fluierand… insa am mari greutati a accepta moartea altora. Inca-mi jelesc pe dinauntru bunicii, verii, unchii si matusile, prietenii sau copiii lor care s-au dus si cu fiecare din ei ingrop iremediabil si o parte din mine. Incerc sa gasesc feluri noi de a-i tine aproape… cand am aflat ca port Irisul in burta a murit unchiul Irodin, despre care eu imi inchipui ca traieste mai departe in ea. La Radu a fost Simi… tot asa, cred ca inca-i cu noi prin pruncul nostru… ma intristeaza cumplit mortile unor oameni pe care nu i-am mai vazut de ani multi sau pe care nici macar nu i-am cunoscut in real life.

Azi am aflat de moartea unui prunc a carui lupta cu boala m-a umplut de furie si neputinta si speranta ca va fi bine.

Ma uit la brotacul meu razacios si mi se strange inima la gandul ca l-as putea pierde pe el, pe sora’sa, pe ta’su, pe mom&dad… imi vine sa vars la gandul asta.

Cateodata mi-e greu sa inteleg manevrele papusarului, mi-e foarte greu…