Odiseea hartzoagelor…

… sau de ce mi s-a acrit sa fiu cetatean roman.

Pentru ca da, inevitabil, la nascare, nunti, inmormantari tre’ sa dai cu batzul pe la diverse caprarii, si cum noi inca avem numa’ patalamale romanesti, am ajuns, nu-i asa, mai de voie mai de nevoie, inca o data la Consulatul Romaniei.

Aveam nevoie de certificat de nastere romanesc pentru prunc, ca sa-i putem face apoi pasaport. Dar lucrurile s-au complicat de cand am inregistrat Irisul, acum sapte ani au fost de ajuns certificatul de nastere german si pasapoartele noastre valabile. Acum, ntzntzntz…

Desi Radu are un certificat de nastere german valabil, care intr-o tara de bun simt (daca luam in considerare si apartenenta la UE) ar trebui doar transcris pentru a se inregistra nasterea in tara de origine a parintilor, la a carei cetatenie are dreptul prin nastere, la romani e… putin mai complicat. Pentru a inregistra nasterea, e nevoie de o intreaga lista de documente, care mai de care mai aberante.

Ne inarmam cu ce scrie pe lista si ne prezentam la ghiseu cu copilul de doua saptamani. In fata noastra, o pereche de tineri asteptau si ei dupa o hartzoaga, asteptare care a durat mai mult de jumatate de ora. Camaradul nostru devine nelinistit, asa ca am scos-o pe prietena lui din sutien, l-am mufat, l-am adormit si am asteptat mai departe. Intr-un tarziu, cercopitecul de la ghiseu le-a adus hartia celor din fata noastra, a disparut iar pentru vreo zece minute si si-a anuntat intoarcerea in scaunul de functionaras consular cu mugetul specific: “urmatorul!”.

Ta’su se apropie de ghiseu aproape scotand aburi pe urechi, io-i dau un ghiont si-i soptesc printre dinti un “Fii dragut!”, el pune un zambet crispat si scoate mapa cu acte. Bivolul se uita la certificatul de nastere si zice: “Nu e bun!” Adica avem certificat de nastere german, nu international. Si ne lipseste apostila conform conventiei de la Haga din 1961 (da, a specificat si anul). Deci s-a rezolvat, nu se poate. Se uita la pasapoartele noastre si zice… aaaa, nu se poate cu pasaportul, va trebuie cartile de identitate, ca n-aveti mentiunea domiciliului in Germania pe pasaport. He? Avem abtibildurile cu rezidenta nelimitata si printurile cu Freizügigkeitsbescheinigung, ce vrei mai mult? Nope, nu ajunge.

Motul pe rahat e asadar diferentierea romanilor cu domiciulul in strainatate fata de romanii cu domiciliul in Romania. Adica nu conteaza ca tu esti de 30 de ani plecat din tara, daca nu te-ai dus sa-ti predai buletinul si sa-ti schimbi pasaportul, se cheama ca esti cetatean cu domiciliul in Romania.

Ok, nene, atunci ia cartile de identitate, spala-te pe cap cu ele, oricum nu le-am mai folosit de cand am ajuns aici acum doisprezece ani si au expirat fara sa ne dam seama si pune-ne mentiunea domiciliului in strainate in pasapoarte. Again nope, nu merge asa usor. Nu se mai pune mentiunea asta in pasapoarte ci se fac pasapoarte noi cu mentiunea deja pusa.

Nene, esti nebun? Avem pasapoarte valabile, pline de vize inca valabile pentru diverse tari, de ce as vrea un pasaport nou, care costa o caruta de bani si dupa care trebuie sa astept 90 de zile? Iar apoi, daca ma mai mananca in fund sa zbor peste vreun ocean sau altul, s-o iau de la capat cu umblatura pe la diverse ambasade in cautare de vize pe care deja le am…

In cazul asta, suntem o cauza pierduta, nu se poate face nimic pentru noi. Vrem sa ne pastram pasapoartele asa cum sunt, ok, dar atunci trebuie sa venim cu carti de identitate valabile, altfel ne-am lins pe bot de certificat de nastere si cetatenie romana pentru copil.

Cu ultimele puteri ne pastram calmul si-i zicem omului ok, fa-ne carti de identitate noi. La care el nuuuuu, moment, ca nu merge asa usor. Cartile de identitate se elibereaza numai in Romania. In generozitatea lui, ne poate da un titlu de calatorie pentru copil, sa ajungem pana in Romania. Unde probabil ca ar dura la fel de mult pana i-am rezolva actele si de unde ne-am putea intoarce repede fara copil sau dupa cateva luni cu copilul cetatean roman.

Singura cale de iesire, daca nu vrem sa mergem in Romania, ca niste cetateni netrebnici si nerecunoscatori ce suntem, e sa imputernicim pe cineva din Romania sa ne faca noi carti de identitate. Imputernicirile sunt valabile numai daca sunt facute la consulat, alea de la notar nu merg. Si by the way, o imputernicire costa 60 de euro. Ca avem nevoie de poze, stiam? Si nu orice fel de poze, ci ne trimite bivolul unde stie el ca se fac poze bune, la un cunoscut de-al lui. Great!

Asadar, am plecat de la consulat injurand printre dinti, ferm hotarati sa investim timpul si banii pe care i-am risipi pe hartzogaraia romaneasca, in obtinerea cetateniei germane. Pana acum nu ni se parea necesar, eram ok ca romani, dar acum ni s-a cam aplecat de la atata contact cu reprezentantii diplomatici.

What the fuck???

Ajunsi acasa, ne calmam, ta’su merge resemnat la primarie sa ceara pentru Radu certificat de nastere international cu apostila lu’ Ginghis-Han pe el, la care functionara germana ii zambeste si-i spune ca se bucura sa-l vada din nou, oricum avea de gand sa-l sune. Dupa ce ne-au eliberat certificatul de nastere german, au constatat ca Radu indeplineste conditiile pentru cetatenia germana, deci aveau de gand sa ne sune si sa ne intrebe daca avem nevoie de alte acte nemtesti.

Cat despre certificatul de nastere international, sigur, nici o problema! L-am primit imediat, problema e celebra apostila. Ca s-o primim, tre’ facuta o plimbare la Landratsamt pentru a legaliza certificatul si apoi la Regierung von Oberbayern pentru a primi apostila. Intr-o zi cu soare o s-o facem si pe asta.

Well, dupa discutia cu Frau de la primarie, ta’su vine siderat acasa, luam copilul si mergem toti in pas de dans inapoi. Tanti ne trimite la fotograf, venim cu pozele, dam pasapoartele noastre (atat ne-au cerut, un act de identitate valabil), semnam amandoi ca suntem de acord ca Radu sa primeasca pasaport, tanti scaneaza, printeaza, lipeste si ne inmaneaza pasaportul copilului. Toata procedura a durat cam cinci minute.

Avem un copil roman, cu pasaport expirat si o programare de a-i face pasaport nou la sfarsit de octombrie, abia atunci au timp functionarasii consulari sa primeasca dosarul de aplicare. Dureaza apoi 90 de zile pana primim pasaportul, asa ca probabil in primavara Iris va putea calatori din nou. Si mai avem un copil german, pe care l-am putea urca maine in avion si plimba fara probleme pe unde ne taie capul, doar pentru ca in alta parte lucrurile se fac diferit iar la Staatsangehörigkeit nu mai scrie “romana” ci “deutsch”.

A doua zi am primit in posta o scrisoare de la aceeasi Frau (probabil trimisa inainte de a trece noi pe la primarie), in care eram informati ca fiul nostru este cetatean german si ca va fi tratat de autoritatile germane in primul rand ca cetatean german, chiar daca mai are o alta cetatenie. Daca vrem sa stim mai multe despre drepturile care vin odata cu cetatenia, ne asteapta pe la primarie sau ne putem informa la capraria x sau y.

Acestea fiind spuse, poate ca pana in octombrie, daca ne gasim timp sa facem rost de actele de care avem nevoie, vom avea cu totii pasapoarte nemtesti si vom putea taia marunt cartile de identitate romanesti in fata functionarasului consular. Vom merge apoi sa ne bem mintile de bucurie ca nu mai suntem romani.

5 thoughts on “Odiseea hartzoagelor…

  1. Cat va inteleg si cata scarba imi este de Consulatul roman…de aceea i-am facut Elektrei pasaport italian ca nu se putea atunci asta nemtzesc si Darius il are pe cel german.

  2. ouf((
    la fel, de-abia astept sa termin cu hirtogaria si sa primesc cetatenia
    ma intreaba multi de ce nu ne-am strofocat sa ii facem Elouanului acte romanesti… mda, taman de aia

  3. Voica, da… Si eu ma umplu de furie cand vad niste neica nimeni facand pe dumnezeii la ghiseu. Pe de alta parte insa ma bucur, avem mai putine nostalgii dupa patria muma si ne e mai usor sa ne vedem de viata noastra aici. Trist, dar…

  4. Teodora, cand te mai intreaba cineva de acte romanesti, le poti oferi o imputernicire, sa se strofoace ei, daca au timp :). Spor la devenit frantuzoaica ;). Tot inainte!

  5. héhé, pina acolo mai am iar drum la consulatul roman, pentru dosarul de cetatenie imi mai trebuie un cazier judiciar din Ro ((

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.