Sa nu-l uitam… :).

Vineri, planuri de weekend lung in munti, la golf, la spa… Dimineata a trecut usor, m-am vanturat prin oras, am asistat prin telefon la o nastere live (am fost sa-mi fac unghiile si ownera salonului tocmai nastea la telefon cu gainile subordonate, care chiraiau de numa’), am vazut poze cu nou-nascuta, am mai cumparat ce ne mai lipsea de pe lista Sabinei, am mai smotruit un pic prin casa, am luat prunca de la Hort si la putin timp dupa pranz ne-am apucat de impachetat. Inclusiv valiza pentru clinica, in caz de ceva… Am impachetat fara chef, rabdare si energie (ceea ce nu mi-a dat de banuit, ma gandeam ca-i de la caldura), a venit ta’su, a mai impachetat si el si apoi ne-am pornit catre ce pare a fi ultimul weekend in trei :D.

Pe drum cateva contractii… hmnn sa fie un fals travaliu?

Am oprit, am ajuns, au trecut, ne-am cazat la hotel, am despachetat, ne-am comandat toti bibileli de spa pt. zilele urmatoare si apoi am purces catre clubul de golf, la get together-ul din program ;). Asa, ca fapt divers, ta’su zice ca m-a inscris totusi si pe mine la golf, daca n-am chef, nu tre’ sa merg. Suntem in grupa D, incepe la 13:30. Buuun, avem timp dimineata de dormit, mancat fara graba si piscinit, masagit…

Small talk cu colegii lu’ ta’su, taticul firmei a slobozit un “woooow” la vederea burtii, audienta cunoscatoare si-a dat cu parerea – “Spitzbauch!” – sigur e baiat ;), pipait burta… iar small talk, am aflat ca mamica firmei juca un super golf cat a fost pregnanta, pentru ca nu-i asa, centrul de greutate modificat din cauza burtii duce la un swing imbatabil, dupa care ne-am luat ramas bun si a ramas ca ne vedem “maine”.

Inapoi la apartamentele de imprumut ne-am imbaiat, relaxat, cremuit si ne-am asezat usor in pat cu gandul la ziua minunata ce avea sa vina. Cea mai mare grija – din cauza gleznelor umflate n-o sa incap in cizmele mele de cowboy si outfitul pentru petrecerea “Wild wild West” n-o sa fie complet… Cata superficialitate :D!

Asadar, pe la ora 23:00 eram deja intre perne, cu 5 minute inainte de miezul noptii ma trezesc din somnul dulce… cam umeda. Ups… Ta’su si el in picioare, mergem la locul de taina, mai iese un schwups, incalec pe prosop, ah, ce facem? Mergem acasa. SMS la Sabine ca a inceput, telefon la colegul Oli, cazat cu un etaj mai jos, ca trecem sa-i lasam cheia, ta’su a impachetat cu viteza luminii, a luat copilul adormit in brate si ne-am pornit. Cea mai mare grija – ce view tre’ sa fi avut Oli privind in urma noastra cum coboram scarile, unii dintre noi, cum spuneam, calare pe prosop….

Pe drum contractii tot la 5 minute, usoare, acasa s-au oprit de tot. O luna superba, luminand de dupa cate-un varf de munte ne-a insotit tot drumul. Ne-am mirat, inca nu-i luna plina, nici furtuna n-a fost, doar o ploaie usoara de vara si totusi… chiar se intampla…

Home. Am despachetat, am pregatit ce era de pregatit, am SMS Eva, care dupa vreo 3 schimburi de mesaje a zis “hai ca vin pana la tine” (era deja trecut de 2:00), a venit, am povestit, au mai trecut vreo 2 ore, dupa care ne-am bagat in pat, sa prindem macar un pic de somn si putere pentru a-l intampina pe tanar cum se cuvine.

La 6 m-am trezit, o alta contractie, doua, trei, mai multe… usoare, usor de respirat…

La 7 a sunat Sabine: cum suntem? Bine, contractii neregulate, lichid amniotic, cate-un pic de sange, moralul sus! I-am spus sa-si ia micul dejun in liniste si incet incet sa vina. M-as simti mai in siguranta daca ar asculta un pic bataile inimii tanarului, sa stim ca-i merge bine, ca nu i-a alunecat cordonul ombilical atunci cand i s-a spart bula protectoare…

Ta’su inca in bratele lui Ene, s-a trezit si el usor, apoi s-a trezit Irisul, ne-am gugulit, ne-am gandit care-i planul de bataie pe azi, am primit o ciocolata calda divina, am mancat in liniste. Suna la usa: e Sabine, cu tot cu echipamentul ei de moasa cantonat in trei genti mari. Camaradul pare ok, inca nu se intampla mare lucru, a ramas ca-si lasa lucrurile aici, isi face runda pe la celelalte proaspete mame si mai vine la pranz sa vada cum stam. Intre timp suna iar la usa, apare Eva cu niste melci cu migdale si martipan proaspat scosi din cuptor, yummy. Ne aducem aminte ca bate vantul in frigider, doar weekendul asta nu planuiam sa stam acasa, facem o lista de cumparaturi pe care i-o dam Evei, daca tot s-a oferit sa se ocupe de partea logistica.

Intre timp e trecut de 10, ne-am gugulit mai departe cu Irisu’, am pieptanat-o si ta’su a dus-o la prietena ei, Elisa, unde cu siguranta se intampla lucruri muuult mai interesante decat acasa, unde de vreo doua ore nu se mai intampla nimic… Vrea sa ramana aproape de casa, sa poata veni imediat ce iese fratele ei. Mi-a aratat cum sa stau pe minge, mi-a dat ultimele sfaturi despre cat de mult ar trebui sa-mi desfac picioarele si de cat loc au nevoie bibulunii sa-si gaseasca drumul spre lume, a recapitulat cum se face, si-a luat ramas bun si dusa a fost!

Intre timp am mai mancat ceva si facem live blogging cu ta-su in paralel. E 11:30 si nici urma de contractii, din cand in cand cate una mica, asa… Daca as fi mers la spital, deja dupa 12 ore de la startul umed mi-ar fi dat oxitocina…

Ma mir cat sunt de fericita, de lucida, imi trec prin minte aceleasi momente din nasterea Irisului, mi-e drag sa-mi amintesc, sa anticipez ce urmeaza, sa ma simt femeie, cea mai puternica femeie din lume, sa-mi ascult corpul si pe puiul inca in mine, sa-i povestesc cat de mult l-am asteptat si cat de putin mai e… Nu-mi vine sa cred ca this is the end of this road, maine-am sa-l tin pe piept si nu sub el…I’m high, hormonii isi fac treaba. Tot inainte!

Va urma!