7:30 – Ta’su m-a sunat la iesirea din sat in drum spre servici sa-mi spuna ca tocmai vazuse o barza zburand deasupra satului nostru. In ziarul local am citit de curand un articol cum ca anul asta au venit foarte putine berze comparativ cu anii trecuti. “Stai, nu te speria ca nu vine azi la noi, mai dureaza un pic…”. Sa vedem.

8:00 – Am plecat spre ceea ce se pare ca a fost ultima programare la tante GYN inainte de marea intalnire. Trafic de rahat, rush hour sau cum i se mai spune aici, Berufsverkehr. Dupa o ora si o gramada de injuraturi am ajuns, in mod normal am nevoie de 35 de minute in tempo lejer.

9:00 – Am ajuns, am cautat 10 minute un loc de parcare, ca in final tot pe trotuar, unde parchez de fiecare data sa ma opresc. Nici de data asta n-am luat amenda, yes!

10:00 – Tante GYN zice “Ooooooooooo, Sie arme Maus”. S-a uitat la camarad si s-a mirat cat de “pe teava” e, a presupus ca apasa puternic. Hmmnnnnn, apasa, da, dar nu asa de tare… inca ma misc ok, pot sa conduc ore intregi, sa ma plimb, am cules capsuni de pe camp, am facut dulceata si n-am terminat pivnita!!!!! Tanti a conchis ca nu mai dureaza mult si ca prietenul se poate arata oricand. Foarte curand adica. L-a estimat la 3400 g, ceea ce e mai mult decat a avut sora-sa la nastere. Nu cred in astfel de masuratori. In ritmul asta in doua saptamani ar deveni un gigant de 4 kile, ceea ce ma indoiesc ca se poate intampla. Pur si simplu nu mai are loc :D. “Wahrscheinlich sehen wir uns heute zum letzten Mal vor der Geburt, Frau C.” No, putem sa ne vedem ultima oara inainte de nastere, asta nu m-ar deranja, insa la fel de putin m-ar deranja sa mai stea tartanul un pic la caldurica.

11:00 – Pe picior de plecare, il sun pe ta’su care imi zice bucuros ca a primit ultimele detalii despre weekendul nostru de buha. Adica weekendul asta are loc Golf Openul anual din Reit im Winkel, la care am fost invitati din nou, ca anul trecut ne-a placut tare. Anul asta nu vom face pe golfistii, ci vom sta ca legumele in Spa-ul hotelului, sau cel putin asta era planul. Of course, party-ul de sambata nu-l ratam – tema de anul asta – western. Pana sambata unul din ei tre’ sa invete sa-mi impleteasca parul a la Pocahontas. Dau si eu vestile cum ca anumite orificii au inceput sa se deschida si mnealui e deja in pozitie de decolare. Ta’su zice si el “oooooooooo”. Azi e ziua uimirii generale!

12:00 – Ma hotarasc spontan sa ma las cosmeticita, unele lucruri merg mai greu in ultimul timp, de cand am mingea de fotbal sub tricou, cum zice soon to be godfather Luc, ma duc la locul obisnuit, nu merge imediat fara programare dar am noroc, daca astept o ora, ma vor bibili. Yummmy. Asa ca astept o ora la o terasa in Lehel, cu un Eiskaffee mare si un Brötchen mic in fata si ma bucur de vremea frumoasa in tihna. Dupa ce-am terminat lecturile specifice etapei in care ne gasim, de cateva zile am revenit la biografia tatucului marului, pe care am lasat-o neterminata acum cateva luni. Traiasca Kindle-ul, Muttertag si ta’su, ca tare usor e de citit pe coclauri fara sa mai car ditamai bibliile in geanta.

13:00 – Vera isi incepe treaba.

14:00 – Vera isi termina treaba dupa o munca asidua si un mic accident, ce a dus la o tunsoare care nu era in program. Surprise!

15:00 – Ajung la celalalt loc de bibileala, iar astept, dar pana la urma se intampla minuni. Sau nu? In acest domeniu m-as fi descurcat mai bine singura, estetica n-ar fi avut atat de mult suferit, dar lenea… leneaaaaaaaa si incapacitatea de a mai adopta diverse pozitii yoghine…

16:00 – Plec spre Ikea.

16:30 – Ajung la Ikea, ma intalnesc cu restul familiei proaspat sosite de la ora de balet, cumparam balamalele care ne lipseau pentru ca in sfarsit dulapul nostru sa-si inchida portile si camaradul sa nu aiba senzatia ca s-a nascut intr-un boutique. Ma bucur de ei… de cand sunt acasa, savurez la maxim zilele cu Irisu’, faptul ca ne vedem imediat dupa scoala si putem folosi ziua pentru noi. Azi a fost o zi plina in care iar ne-am vazut relativ tarziu… I-am simtit lipsa…

17:15 – Plecam spre casa.

17:30 – Ajungem acasa, copila isi prezinta mandra captura, 2 kile de capsuni culese de ea. Astazi dupa ore au facut o excursie pe plantatia de capsuni a familiei Lang, ca doar tanara generatie a familiei e in aceeasi clasa cu Irisul. Toti copiii au avut voie sa culeaga capsuni pentru acasa, asta dupa ce li s-a explicat cum devine treaba cu cultura capsunilor si li s-au inmanat retete de preparate cu capsuni. Mandra, imi zice ca s-a straduit sa culeaga mult, in caz ca vreau sa mai fac dulceata. Hmnnn, nu mai vreau, am facut destula, dar ma bucur de numa’ sa mananc capsuni in cada in seara asta. Yummmmmy.

19:00 – Dinner is served, ta’su did it again, in seara asta o salata racoroasa de cous-cous cu rosii, fenicul, castraveti, ardei, patrunjel si menta. Alt yummmmmy mareeeeeeee! Vine si Vivi la noi la masa, ca tot s-au jucat mimozele prin fata casei pana a fost gata cina. La masa ne povestim ziua, discutam despre viitoarele capacitati lingvistice ale camaradului si despre faptul ca unora le vine foarte greu sa creada ca inca nu avem un nume, ei cred ca nu vrem sa spunem. Nope, chiar n-avem, mi se pare extraordinar de greu sa gasim un nume de baietzel care sa nu fie nici comun de genul trei cu acelasi nume in clasa sau in familie, dar nici pasare exotica, sa fie pronuntabil usor si in limba materna si in patria adoptiva si daca se poate si pe alte meleaguri, sa insemne ceva sau sa aiba o poveste speciala in spate… Greu de gasit, cine are sugestii, ne poate scrie sau suna, dam de baut daca ne iluminam! Cica chiar exista oameni care nu cred ca daca aveam deja un nume, nu-l mai mazaream si camaradeream atat pe colocatar, ci pur si simplu ii spuneam pe nume.

20:00 – Unii s-au retras la rutina de seara, altii o ard aiurea pe net :D.

20:30 – E randul principesei la bibilit, se bucura si ea de tratamentul de care m-am bucurat eu mai devreme. De data asta burta nu ma mai impiedica sa perform.

21:00 – In unele apartamente se sforaie, in altele se tasteaza in draci relatarea zilei si se pregateste bolul de capsuni, ce urmeaza a fi teleportat langa lumanarelele de pe marginea cazii. Need I say more? Yummmmmmmy!

Ce se intampla dupa ora 21:00 inca nu stim. Sa speram ca in afara de o carte, un film ceva, absolut nimic demn de consemnat :D. Si sa speram ca barza aia de azi dimineata venise doar asa, in recunoastere, sa stie unde sa-si livreze pachetzelul peste… cat mai multe zile :D.

Noapte buna!