Ma gandeam zilele trecute ca blogul asta s-a transfomat si para transformat… de la primii pasi in ale parentingului cu Iris, am trecut pe rand prin dilematice, inima albastra, una pe zi, impresii de calatorie si… inapoi la primii pasi, de data asta in ale parentingului de doi. Asta e, alte stiri n-avem, dilemele s-au rarit, calatoriile si ele, ca unde sa mai umblu cu ditamai sfera in fata, m-am transformat intr-o pisicoasa si… cand sa ma las cu totul pe spate si sa savurez restul zilelor in trei, eh, se intampla iar evenimente neasteptate.

Copila noastra dulce, cuminte si hotarata se transforma incet incet intr-o personalitate… sa-i spunem puternica si rebela, ca sa ramanem politically correct :D. Si ce ne mai invidau trupetii in ale parentingului, pentru cat de usor a fost de crescut pana acum. Asa cum cica erau invidiati si mom&dad pentru subsemnata :D.

In momentele mele de glorie, cand reuseam s-o aduc la exasperare pe mom, imi ura din toata inima ei de parinte incercat sa am un copil exact ca mine. Si io-i raspundeam: “ce fain ar fi”… si este, intr-adevar, cu mici exceptii… ca aia de luni, de exemplu, cand am stat o ora si jumatate cuminte la o discutie “serioasa” cu invatatoarea, despre palmaresul copilului din dotare. N-o sa insir aici diversitatea actiunilor din diverse categorii, dedicarea ei exemplara in domenii care-o intereseaza si nepasarea, ca sa nu spunem indolenta, in alte privinte care n-o impresioneaza…

Dupa ce Frau K. a laudat-o bine si a spus ca nu e dracul atat de negru, a trecut la ultima nazbatie pe care madame a infaptuit-o saptamana trecuta. Si anume, cea dulce si cuminte a sterpelit una din stampilele invatatoarei (una din stampilele cu care le evalueaza temele, ca inca nu primesc note), stampile pe care nu prea pune ea mare pret si… a stampilat peretii toaletei fetelor. Bineinteles ca n-a spus nimic, toata lumea s-a dat de ceasul mortii sa gaseasca faptasul, s-au facut anchete, s-au stabilit cercuri de suspecti, pana au ramas doar ea si o alta fetita in discutie. Aia a avut o atitudine mai relaxata in timpul chestionarii, mneaei a cam dat din colt in colt. Pana la urma a marturisit ca ea a fost autorul, insa nu le-a dat nici motivele care au determinat-o sa lase urme pe peretii scolii si nici stampila inapoi.

In acest moment s-a produs discutia mea cu Frau K., dupa care a urmat o discutie in trei despre responsabilitate si revolta impotriva sistemului. Cu aceasta ocazie am aflat si unde a ascuns stampila, pe care astazi a inapoiat-o cu scuzele de rigoare. Bineinteles ca nu i-am povestit ca actiunea mea de protest, petrecuta tot in clasa intai, a fost sa hotarasc ca nu mai vreau sa merg la scoala si ca am pus in aplicare acest plan, pana cand dad m-a gasit intamplator acasa, intr-o zi, la o ora la care se presupunea ca trebuie sa ma aflu in clasa cu ochii la tabla. Dar a durat ceva timp si-am savurat vreo doua saptamani de “vacanta”. N-am savurat recuperarea lectiilor pierdute…

Asadar, fuck the system! Nu prea-i plac fetitele si pana acum le accepta langa ea doar pe cele mai oite asa, care au o atitudine de “Fii capitanul nostru”… In schimb are o intreaga gasca de baietei dupa ea. Atat la scoala, cat si la hort. Mamele acestora ne suna sa stabilim intalniri de joaca, camaradul Jamie inca este un obisnuit al casei, pe care inca-l ia de obraji si-l joaca pe degete si care inca are o rabdare fantastica cu scorpia. Si nu, nu-i vreun mototol ingramadit, din contra e the “it” boy la noi in sat in aceasta categorie de varsta. E baietelul la a carui aparitie fetitele rosesc si-si dau coate si-si spun una alteia cu ochii aposi si voci tremurande, dupa ce el trece ca furtuna prin ele, “oricum nu-mi placea de el” ;).

Nu se indeletniceste cu Hello Kitty, My little Pony, Filly Horses sau alte hituri roz ale grupei de varsta, in schimb e experta in Star Wars, Clone Wars si Lord of the Rings, soon to be si in Harry Potter, si-a spart pusculita sa-si ia un album in care sa-si tina cardurile cu toate personajele din Star Wars, face schimb de carduri cu baietii din clasa a patra…

Saptamana trecuta am fost in Gradina Englezeasca cu grupa de Naturforscher sa ascultam o prelegere despre lilieci si sa-i si vedem in actiune. La un moment dat ia copilul de unde nu-i, toata gasca de fetite mergea intre grupurile de parinti, a noastra apare ca o floare dupa ce noi ne-am dat un pic de ceasul mortii, cu gasca de trupeti dupa ea… o luasera inainte, sa arunce cu pietre in lac. La sfarsit, fetitele s-au asezat cuminti pe bancute sa se refaca dupa lunga si anevoioasa excursie, a noastra s-a apucat sa prinda tantari pe marginea lacului, of course, tot cu… baietii. Faceau concurs, care are mai multi tantari morti intre palme in acelasi timp.

Si nu, n-a devenit fetita barbat bine, e inca la fel de delicata, translucida, feminina, purtatoare de rochite si protestatara cand vine vorba de pantaloni, iubitoare de pantofi, margele si legginsi colorati… Atata doar, ca-i plac baietii… si actiunile revolutionare in urma carora o parte din noi zice cum a zis ta-su’ cand i-am povestit de stampila buclucasa, si anume “ce fain!”, o alta insa intra in pamant de rusine si frustrare.

Ah, socul de azi cand am cules-o de la hort a fost de natura estetico-functionala: are o gramada de julituri/zgarieturi in jurul ochiului si pe pleoapa stanga. A minimalizat cu totul intamplarea: “nu e nimic, vad bine, doar ma jucam de-a ascunselea”… Are genunchii juliti, degetele zgariate, da’ astea stau toata vara asa, ne-am obisnuit… Tocmai a venit de-afara: a jucat fotbal. Ea, Jamie si Ayden impotriva lui Markus, ca doar el e mai mare. Au castigat cu 10 la 8. Hallelluja, altfel n-aveam liniste la masa de seara :D.

Well… va urma, ma indoiesc ca se opreste aici.