… aceeasi putere de a muta muntii din loc, aceasi credinta in mine si-n drumul meu, aceeasi dependenta si independenta, aceeasi dragoste mare. Il visez deja mare, bronzat, cu parul dezordonat si primii doi nasturi ai camasii deschisi, la fel de barbat ca ilustrii sai inaintasi pe linie materna :D (nu ca ta’su n-ar avea gene bune, nuuu, da’ daca fiica-sa a luat din plin de la el, mi se pare only fair ca nenumitul ce va sa vina curand sa se arunce mai in partea mea, asa…).

Va fi odata ca niciodata un pic de odihna, poate… aceeasi pace, impacare, lumina, a caror apropiere incep sa le simt deja. Not brave, not crazy, just educated, nu? Parca asa suna wishful thinking. Incepem sa facem liste cu ce avem nevoie si planuri concrete de intampinat noul membru al familiei acasa, in cuib, fara agresiuni interventioniste sau interventii agresive din partea unor neinvitati la petrecerea noastra privata ;). Da, stiu ca uneori socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa si ca iluziile ne-ar putea fi spulberate usor, insa prefer sa cred ca lucrurile se vor aranja asa cum imi doresc…

Am devenit moale, lenesa, sensibila… mellow, dreamy. Ascult muzica blanda, citesc mult, ma uit la cainele ce-mi doarme linistit la picioare (si-i pute blana lunga de la 3 zile de umblat prin ploaieeeeeeeee), la copila mea perfecta, la omul bland de langa mine si ma ia asa o melancolie blegoasa… Imi place si nu-mi place de mine asa pisicoasa, m-as vrea oarecum inapoi extrema, cand scorpie, cand calina… Mi-a amortit ascutzisul limbii, evit conflictele intorcandu-le spatele si pastrand tacerea, imi place singuratatea. Lumea mormonilor… Adevarul e ca mi-a fost dor sa fiu pregnanta si savurez la maxim situatia imbebelata, cine stie, poate pentru ultima oara, poate nu?…

Soundtrack pentru moodul de azi: