La inceput a fost Laguna, apoi a venit batranul (eh, nu chiar asa de batran) Golf. Inca mai duce, desi date fiiind traumele prin care a trecut, ma mir ca inca e atat de dragut cu noi. Dar el inca e prietenul meu si fiecare drum la carma lui e o bucurie… Drumurile catre si dinspre servici, prin sate care se trezesc in lumina aurie a rasaritului, peste campuri care pot avea sute de culori, depinde de anotimp, prin padurile care inconjoara satul nostru ca o zeghe calda, drumurile de seara, parca mai repezi, doar toti se grabesc sa-si ia copiii de la crese, gradinite, horturi, se grabesc sa-si sarute jumatatile parasite dimineata, sa-si ridice pruncii in aer… ei bine, drumurile astea sunt una din cele mai dragi mie bucati ale zilei. Cateodata cu muzica tare, sa duduie geamurile, cateodata in liniste… depinde de zi, de mood, de companie…

(da, stiu, ma mir si eu cat de cliseistica am devenit de cand cu pregantza asta…)

Well, insotitorul meu de nadejde si de drum lung din ultimii ani, batranul Golf, first love, a fost ieri umilit rau de noul X1 corporatist al lu’ ta’su, ah, aceasta strutocamila a automobilelor, nici cal nici magar, nici SUV, nici limo, nici family car… dar cu incalzire in scaun, senzori de parcare, de ploaie, de lumina, de don’t know what else… care trece stabil si demn printre sulurile de zapada troienita pe drumurile dintre sate… Mda, umilinta, cum ziceam. Nice, very nice…